Si ei sustin a III-a editie a Serilor Filmului Romanesc la Iasi

Dupa cum am mentionat si in celelalte posturi (Serile Filmului Romanesc, a III-a editie si EXIMTUR sustine Serile Filmului Romanesc) festivalul Serile Filmului Romanesc a ajuns la a III-a editie.

Insa, evenimentul nu putea  avea loc fara sprijinul lor:

Sponsor principal:

Agentia de turism EXIMTUR. 

• Fondată în anul 1993 la Cluj Napoca, Compania EXIMTUR a cunoscut o dezvoltare continuă, extinzându-şi reţeaua de agenţii proprii în oraşe importante din România şi devenind una dintre cele mai importante companii de turism din România.
• Cota de piaţă a companiei EXIMTUR a atins în anul 2009 nivelul de 10,38%, corespunzător locului 2 ocupat  în topul firmelor de profil din România, în anii 2008 şi 2009.

Sponsori parteneri:

Ateneul Tatarasi: 

• Ateneul Tătăraşi produce, organizează şi găzduieşte evenimente culturale: spectacole de teatru, expoziţii (carte, fotografie, afiş, grafică, sculptură), proiecţii filme, conferinţe, seminarii, întâlniri cu scriitori, dezbateri culturale, festivaluri, spectacole pe scenă şi în aer liber (muzică, dans, recital poezie, spectacole multiart), concerte. Ateneul Tătăraşi organizează şi activităţi pentru copii, cursuri de dans şi muzică, găzduieşte o bibliotecă de cartier, un club de şah etc.

Restaurantul Buena Vista:

• Pe un continent atat de intins cum este America de Sud sunt multe culturi, obiceiuri si traditii care se intrepatrund si se influenteaza reciproc.
• Gastronomia, bogata in arome si cu accente fanteziste, este si ea, la randul ei influentata nu doar de clima insorita si savoarea produselor locale, ci si de aceste contaminari.Meniul acestei crasmulite este unul bazat pe retete din tarile Americii de Sud, fiind completat si cu cateva retete romanesti, mai ales ciorbe care lipsesc din gastronomia sudamericana.
• Felurile delicioase de mancare gatita sunt completate de gratare, salate si deserturile casei, care, acompaniate de un vin argentinian sau chilian si de muzica pasionala a celor de la Buena Vista Social Club, va vor face sa simtiti, pentru o clipa macar, savoarea continentului sudamerican.

Hotel restaurant La Castel:

• Hotelul şi Restaurantul La Castel*** au luat naştere din dorinţa unei tinere familii de a oferi ospitalitate de calitate şi de a crea evenimente unice şi speciale.
• Hotelul şi Restaurantul La Castel*** sunt amplasate într-un cadru natural de excepţie, lângă pădure, în Copou, pe Aleea M.Sadoveanu Nr.54 (capăt Breazu).
• Cu o arhitectură deosebită, un adevărat castel, cu un proiect de design de excepţie şi finisajele la înalte standarde de calitate, Hotelul şi Restaurantul La Castel***, având o suprafaţă de 2500mp, dispun de o parcare privată de 200 de locuri, supravegheată video şi de o grădină deosebită în pădure, lângă o cascadă, pe o suprafaţă totală de aproximativ 7000mp.

 Casa Auto Iasi Dealer Hyundai: 

• Fiind motivat şi pregătit să realizeze ceva pe cont propriu, Bogdan Piţigoi, managerul grupului, a făcut pasul de la vis la realitate înfiinţând propria companie. În anul 1993, el a sesizat o nişă în comerţul din România. Se dezvoltase un sistem de comerţ en-gros, dar distribuţia activă, adică vânzarea produselor direct către detailişti, lipsea. Abordarea unui domeniu cu totul nou şi postura de formator de piaţă a fost considerată o provocare. Economic vorbind, nevoia existenţei unor firme care să distribuie produsele direct detailiştilor era foarte mare. Treptat, lucrurile au luat amploare şi Tester s-a consacrat ca primul distribuitor privat de produse alimentare din zona Moldovei. Pentru a fi mai aproape de consumatorul final managerul grupului a decis deschiderea 3 magazine de prezentare si desfacere, locatii care au devenit in timp referinta pentru comertul modern iesean.

Sponsori:

Eternitatea – Servicii funerare:  

• VALIMEX Servicii Funerare este locul cu oamenii potriviti la care apelati cand cineva drag trece la cele vesnice.  Firma, formata din tineri teologi, este capabila nu doar sa ofere servicii, ci sa fie aproape de cei suferinzi.  Preturile, chiar sub cele de pe piata, sunt un alt punct forte al lor.
• Pierderea unei persoane dragi aduce cu sine durere in suflet si multe griji pentru organizare. Ei sunt alaturi de dumneavoastra pentru a va alina suferinta prin organizarea completa a serviciului funerar preluand toate sarcinile. Mai mult decat orice, linistea de care aveti nevoie in acele clipe, o pot garanta si prin sprijinul moral.

Romanian Film Promotion: 

• Asociatia pentru Promovarea filmului românesc/Românian Film Promotion (APFR) este una dintre cele mai importante entitati din domeniul cinematografiei si promovarii filmului din România.

• Asociatia pentru Promovarea Filmului Românesc a fost fondata în 2001 sub numele de Asociatia Film XXI in scopul sprijinirii tinerilor cineasti si profesionisti de film, distributiei si promovarii valorilor europene dar si formarii unei noi generatii de spectatori pentru cinema-ul secolului 21.
• Dintre evenimentele de mare anvergura organizate de catre Asociatia pentru promovarea filmului romanesc amintim: Festivalul International de Film Transilvania, Gala Premiilor Gopo, Caravana TIFF/Operation Kino, Noaptea Alba a Filmului Romanesc sau EducaTIFF- programul de educatie media si cinematografica pentru copii si adolescenti.

Cotnari: 

• Compania COTNARI este inima podgoriei Cotnari din anul 1948. Dragostea localnicilor pentru cresterea si rodul vitei de vie ne-a invatat sa pretuim fiecare boaba purtatoare de soare si sa impartasim cu ceilalti bucuria vietii.
• Drumul vinului este lung, dar plin de recompense. Avem permanent grija de cele peste 1700 de hectare cu plantatii de vie prin lucrari agricole performante. Specialistii nostri lucreaza in laboratoarele combinatului sau in vii, pentru obtinerea unor noi soiuri de vita de vie si a unor noi cupaje de vinuri.
• Vinurile de Cotnari prezinta calitati exceptionale obtinute prin limitarea productiei medii de struguri la un hectar la doar 70-80% fata de celelalte podgorii ale Romaniei sau din tarile viticole. Compania noastra va alege intotdeauna calitatea in detrimentul cantitatii. In vinoteca noastra, organizata pe criterii stiintifice, pastram cele mai reusite colectii, incepand din anul 1957.

• „Podgoriile sfinte” de la Cotnari, cum le-a numit Dimitrie Cantemir, sunt rodul unei indeletniciri stravechi viti-vinicole. Din antichitate si pana astazi, vita de vie a imbratisat neintrerupt dealurile molcome ale zonei, profitand din plin de particularitatile acesteia.
• Podgoria este adapostita de vanturi si de curentii locali reci, datorita fenomenului de phoenizare a maselor de aer, ce determina un proces de incalzire. Perioada mai – septembrie este caracterizata de o nebulozitate cu valori reduse, favorizand insolatia, cresterea strugurilor si acumularea zaharului. Solurile sunt extrem de favorabile culturii de vita de vie, cu o textura luto-nisipoasa, bogate in humus si baze schimbabile.

Parteneri media:

Magic FM :

• Este un post de radio din România, deținut de trustul media SBS Broadcasting Group. Postul de radio Magic FM s-a lansat în februarie 2006, înlocuind Star FM și având ca target ascultătorii cu vârste cuprinse între 35 și 49 de ani. În ianuarie 2010, Magic FM avea în total 28 de stații.

TVR Iasi :

• TVR Iasi, studioul regional al TVR, reflecta zilnic evenimentele care-si lasa amprenta asupra Moldovei. TVR Iasi emite ca televiziune regionala din noiembrie 1991, fiind una dintre cele mai longevive statii regionale din tara.
• Ca institutie mass-media, TVR Iasi s-a remarcat prin profesionalism, consecventa si echidistanta. Mai mult, studioul regional TVR Iasi a incurajat mereu tinerii talentatiin domeniul jurnalismului.
• Ca membra a CIRCOM Regional (European Association of Regional Television), studioul a reusit sa isi perfectioneze constant jurnalistiii prin cursuri si traininguri internationale. In timp, acestia au confirmat asteptarile si au devenit cunoscuti nu doar pe plan national, ci si international.

360 UAIC: 

• Sunt foarte la modă tururile virtuale – fotografii care oferă imagini de jur-împrejur ale străzilor, obiectivelor turistice, laboratoarelor sau clădirilor. Site-ul 360.uaic.ro îşi propune să fie mai mult: un tur virtual şi cuprinzător al fiecărei zile la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”. De aici veţi afla cele mai importante noutăţi ale universităţii, veţi fi mereu la curent cu evenimentele academice  şi veţi găsi discutate cele mai arzătoare subiecte din viaţa universitară, din perspectivele profesorilor, studenţilor şi angajaţilor.

Metropotam.ro: 

• Metropotam este revista online actualizata zi de zi cu articole despre evenimente, locuri si intamplari din Bucuresti si din tara, recomandari, filme, lansari, recenzii si multa interactiune.
• Stim ca nu ai mult timp la dispozitie. Tocmai de aceea vrem sa afli unde te poti simti cel mai bine si sa iti faci repede drum prin sute de kilometri patrati urbani si milioane de locuitori.

 Cinefan.ro: 

• Ghidul tau in lumea filmelor.

InOras.ro: 

• Printr-o informare completa, continua si corecta, InOras.ro a devenit, o autoritate in domeniul promovarii on-line a activitatilor tip „timp liber”.
•  InOras.ro stimuleaza inca din 2004 petrecerea timpului liber in oras, in restaurante, cluburi, teatre, cinematografe, hoteluri sau prin alte distractii.

Zile si Nopti:

• Esti la curent cu tot ceea ce se intampla in orasul tau.

Parteneri:

Carturesti: 

• Cărtureşti este un concept store care funcţionează ca o librărie şi ca agent cultural implicându-se activ în revitalizarea vieţii artistice din România şi în campanii de responsabilizare socială.
• Încă de la deschiderea primei librării la sfârşitul anului 2000, Cărtureşti şi-a propus să schimbe trendul pe piaţa de carte aflat în declin la acea dată, să promoveze calitatea şi valoarea punând nevoile clienţilor pe primul plan.
• O vizită în oricare dintre librăriile Cărtureşti devine o experienţă în sine. Pe lângă o selectie foarte bogată de cărţi, muzică şi filme de artă, cumpărătorii ascultă muzică bună, beau un cei aromat sau pot vedea expuse lucrări ale unor artişti cunoscuţi şi apreciaţi, în spaţii al căror design îl semnează arhitecţi apreciaţi şi inovatori.

Teo’s Cafee: 

• Cea mai buna cafea din Iasi. Pe cei de la Teo’s Cafee ii puteti gasi in Copou, in Pacurari sau la Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa”

Transilvania Film:

• Transilvania Film este o companie de distributie de film independent care a apărut ca răspuns la maturizarea publicului de film din România, public ce în ultimii ani a devenit tot mai interesat de cinematografia de artă. Fondata de aceasi echipa care a pus bazele Festivalului International de Film Transilvania, compania şi-a propus să îmbogăţească oferta de filme din cinematografele româneşti prin câteva producţii deosebite, filme independente de mare succes atât la box office cât şi în marile festivaluri ale lumii.

Serile Filmului Românesc, ediția a III-a

Asociaţia Studenţilor Jurnalişti şi EXIMTUR demarează ediţia a III-a a “Serilor Filmului Românesc”  la Iaşi

Ieşenii cinefili sunt invitaţi de către Asociaţia Studenţilor Jurnalişti  (ASJ) să participe la patru seri de film românesc de top. În perioada 14-17 mai încep Serile Filmului Românesc (SFR), găzduite cu interes de către Ateneul Tătăraşi. Nume cunoscute, dar şi nume relativ noi din cinematografia românească vor ateriza la eveniment cu ajutorul EXIMTUR: Dan Chişu, Magda Catone, Oreste, Sergiu Nicolaescu, Vladimir Găitan, Paul Ipate şi Vlad Logigan. În cadrul ediţiei de anul acesta vor fi invitaţi speciali şi de partea cealaltă a Prutului- basarabenii Virgiliu Mărgineanu (producător de film) şi Sergiu Voloc (actor).

Ideea proiectului constă în susţinerea şi promovarea filmului românesc la el acasă. Pentru a pune în valoare interesul adevăraţilor iubitori de film şi pentru a-i aduce pe regizori şi actori mai aproape de sufletul lor, după vizionarea producţiilor, vor fi organizate, în fiecare seară, discuţii într-un cadru prietenos, într-un cadru mai restrâns.

 

Serile Filmului Românesc la Iaşi devin tradiţie culturală

Programul mixt alcătuit din vizionare de filme şi întâlniri cu regizori şi actori a adunat, în cele două ediţii anterioare ale evenimentului, peste 3.500 de spectatori  (per ediţie).  Publicurile fac parte din categorii din cele mai diverse- de la liceeni până la persoane de vârsta a treia; de la studenţi până la profesori şi oameni de cultură.Echipa organizatorică din cadrul ASJ tinde să formeze, de la an la an, o reală tradiţie. Evenimentului adună susţinători pe plan financiar, iar acest lucru demonstrează că se pot face lucruri mari dacă se unesc forţele unor oameni cu interese comune.

O noutate a ediţiei de faţă o constituie maşina oficială a Serilor Filmului Românesc - Hyundai i-40 pe care o vor recunoaşte ieşenii pe străzile oraşului pe toată perioada evenimentului.

O altă noutate este faptul că trupa IRIS susţine evenimentul ASJ, iar drept dovadă, noul single al formaţiei în colaborare cu PUYA- „O lume doar a lor”, va deveni imnul oficial al întâmplării culturale.

Intrarea este liberă în toate cele patru seri, iar acest lucru este posibil cu sprijinul EXIMTUR, Transilvania FILM şi Romanian Film Promotion.

Mai multe detalii pe www.asjiasi.ro

Sponsori:  EXIMTUR, La Castel, Ateneul Tătăraşi, Buena Vista, CASA AUTO IAŞI Dealer Hyundai, Eternitatea, Romanian Film Promotion, COTNARI

Parteneri: Magic FM, TVR Iaşi, 360 uaic, metropotam.ro, Cinefan.ro, inoras.ro, Cărtureşti, Teo’s Café, Transilvania Film

 

 

Programul “Serilor Filmului Românesc”  la Iaşi, ediţia a III-a:

 

Luni, 14 mai 2012

•  17.00 – 18.30 – Proiecția filmului Websitestory
• 18.30 – 19.30 – Discuții cu invitații : Dan Chișu și Alexandru Oreste Scarlat Teodorescu

•  20.00 – 21.30 Proiecția filmului Ursul 21.30-22.30 – Discuții cu invitații: Dan Chișu și Magda Catone

 

Marți, 15 mai 2012

• 17.00 – 19.00 – Proiecția filmului Orient Express
• 19.00-19.45 – Discuții cu Sergiu Nicolaescu

• 20.00 –21.30 – Proiecția filmului Ultimul corupt din România

• 21.30-22.30 – Discuții cu invitații: Sergiu Nicolaescu și Vladimir Găitan

 

Miercuri, 16 mai 2012

• 19.00 – 20.40 – Proiecția filmului Hârtia va fi albastră

• 20.40-21.40 – Discuții cu invitatul: Paul Ipate

 

Joi, 17 mai 2012

•   19.00 –19.30– Proiecţia scurtmetrajelor Sunetele Iaşului şi Un frappe la Iaşi
• 19.30- 21.00 Proiecția filmului Nuntă în Basarabia
• 21.30 -22.00 – dicuții cu invitații: Vlad Logigan, Virgiliu Mărgineanu, Sergiu Voloc

 

Despre SFR…

Serile Filmului Românesc este un proiect iniţiat şi organizat de către Asociaţia Studenţilor Jurnalişti din Iaşi cu scopul de a promova şi de a susţine filmul românesc de calitate.

Prima ediţie a SFR a fost organizată în 2010 la Cinema Victoria, unde au fost invitaţi Tudor Giurgiu, Florin Şerban şi Igor Cobileanski, cu producţiile Legături bolnăvicioase, Eu când vreau să fluier, fluier şi Tache. În cadrul celei de-a doua ediţii a SFR am avut filme ca Medalia de onoare, Nuntă mută, Bună, ce faci?, TANTI, După ea, Pădurea Spânzuraţilor şi Cel  mai iubit dintre pământeni. Invitaţi unul şi unul, respectiv: Victor Rebengiuc, Şerban Marinescu, Mircea Silaghi, Constantin Puşcaşu, Alexandru Maftei, Dana Voicu, Tudorel Filimon.

 

Personă de contact:

Corina GOLOGOŢ

PR Asociaţia Studenţilor Jurnalişti IAŞI

Tel 074. 96. 98. 412

e-mail: corinagologot@yahoo.com

site: www.asjiasi.ro

 

EXIMTUR sustine Serile Filmului Romanesc

In perioada 14-17 mai 2012, Asociatia Studentilor Jurnalisti organizeaza cea de-a treia editie a Serilor Filmului Romanesc. Nu am fi putut realiza acest eveniment fara ajutorul companiei EXIMTUR, care a pus la dispozitie biletele de avion pentru invitatii nostri.

Eximtur

Pentru cei care nu stiu, Eximtur a fost fondata in anul 1993 la Cluj-Napoca, urmand sa devina una dintre cele mai importante companii de turism din Romania.

Misiunea EXIMTUR este aceea de a deveni consultantul Dumneavoastră de călătorie! Ne propunem să oferim clienţilor noştri produse turistice şi servicii de călătorie complete şi de înaltă calitate!

Viziunea EXIMTUR este aceea de a dezvolta cea mai extinsă şi performantă reţea de agenţii din România, în măsură să asigure servicii standardizate, care să satisfacă cele mai exigente cerinţe în ceea ce priveşte siguranţa şi confortul călătoriilor cu scop de afaceri, personale sau turistice!

Valorile EXIMTUR sunt date în primul rând de respectul faţă de clienţii, angajaţii, partenerii şi colaboratorii noştri şi de desfăşurarea unei activităţi transparente, cu respectarea legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene!

Echipa EXIMTUR, parteneriatele solide în ţară şi în străinătate şi know-how-ul dobândit în cei 17 ani de experienţă, asigură clienţilor noştri înalta calitate a serviciilor de călătorie, diversitatea destinaţiilor şi serviciilor oferite, siguranţa  călătoriei şi un raport corespunzător preţ-calitate pentru fiecare tip de serviciu! (sursa http://www.eximtur.ro/Despre-noi/Despre-noi.html).

Asociatia Studentilor Jurnalisti va invita sa apelati cu mare incredere la serviciile oferite de aceasta companie!

Pentru mai multe detalii accesati: Pagina de Facebook sau site-ul oficial Eximtur.

“Fațete ale artei cinematografice în spațiile francofone” – interviu cu Dan Daia

În perioada 15-17 martie are loc cea de-a X-a ediție a Festivalului Filmului Francofon, organizat de Institutul Cultural Francez. Evenimentul se desfășoară la Casa de Cultură “Mihai Ursachi”, intrarea fiind liberă, în limita locurilor disponibile. Programul include cinci filme de genuri diferite (dramă, thriller, documentar) și o proiecție de scurt-metraje recente, toate fiind subtitrate în limba engleză. 

Festivalul este realizat cu sprijinul Ambasadei Canadei în România.

Nour Oana Viorela: Cui i se adresează acest Festival de Film Francofon?

Dan Daia: În primul rând acest festival se adresează cinefililor și tuturor celor care iubesc fimul, publicului tânăr, cu studii, interesat în general de diversitatea culturală.

 

N.O.V.: Care sunt obiectivele pe care doriți să le atingeți prin intermediul acestui festival?

D.D.:  Unul dintre scopurile acestui festival este de a face cunoscută diversitatea cinematografică și în special a culturilor. Este un eveniment pe care îl organizăm din 2003, un eveniment care de fiecare dată încearcă să surprindă anumite fațete ale artei cinematografice în spațiile francofone, fie că vorbim de țările francofone europene, cele din zona Magrebului, sau din zona nord-americană, cum este cazul ediției de anul acesta, care este dedicată Quebecului.

N.O.V.: Putem vorbi despre un festival cu producții 100% canadiene?

D.D.: Nu este vorba de un festival care cuprinde filme exclusiv canadiene, pentru că în ziua de astăzi, rare sunt cazurile în care producțiile sunt uninaționale. Este vorba de coproducții care au ca punct comun Canada.

 

N.O.V.: Îmi puteți spune în câteva cuvinte scopul acestul festival?

D.D.: Scopul nostru nu este numai acela de a promova francofonia, limba și cultura franceze ci și acela de a întări principiile democrației, de a sprijini artiștii, de a arăta că în general cultura nu este unidirecțională, nu este monocromă, ci cuprinde în sine un adevărat spectru. Festivalul are ca țeluri arătarea acestei diversități a cinematografiei.

 

N.O.V.: Mai vin ieșenii la film?

D.D.: Ceea ce pot spune e că, acum patru ani, când am început să organizez la evenimentul la Institutul Francez, publicul era mai puțin numeros decât acum. Dar, în ziua de astăzi Institutul și-a creat oarecum un public fidel, care totodată nu este neapărat permanent. Acesta este o calitate dar și un defect, pentru că publicum studențesc, publicul tânăr se schimbă. Iar odată cu acestă schimbare noi trebuie să aducem la cunoștința celor care vin în Iași informații despre existeța Institutului Francez, despre calitatea și diversitatea evenimentelor pe care le organizăm. Nu în ultimul rând este o calitate pentru că nu lucrăm în permanență pentru același public.

 

N.O.V.: Ce sfat le dați studenților?

D.D.: Pe studenți îi aștep într-un număr cât mai mare la acest festival, nu numai pentru a viziona aceste filme, ci și posibilitatea lor de a se întâlni cu realizatori sau actori, producători ai filmelor din program.

 

N.O.V.: Ieri ați avut-o ca invitat special pe Anamaria Marinca, pe care mulți o cunosc din filmul regizorului Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile. Mai aveți astfel de invitați în cadrul festivalului?

D.D.: Mai avem un invitat special, care sosește chiar în seara acesta, dar care va fi prezent în mijlocului publicului mâine. Este vorba despre realizatorului unui film-documentar,  Eduardo Lucatero. Producția se intitulează Les vivants și este un film interesant, cu un subiect destul de puternic. Este vorba despre experiența unor tineri inițiați într-ale pompelor funebre. Subiectul poate părea mai morbid, însă este unul prin care Eduardo Lucatero a încercat să dea o altă perspectivă vieții, fapt ilustrat și prin titlul filmului – Les vivants. Noi, cei vii, privim viața prin spectrul și perspectiva morții.

 

N.O.V.: În ce va consta întâlnirea cu Eduardo Lucatero?

D.D.: Acesta va participa la un workshop ce are ca subiect realizarea filmului documentar cu buget redus și care se va desfășura la Universitatea de Arte “George Enescu”, începând cu ora 10. El va lucra cu o grupă formată din circa 30 de studenți și viitori profesioniști ai audio-vizualului. Încercăm în modul acesta să valorificăm și mai mult prezența invitaților noștri, pentru ca viitorii specialiști să câștige un gram din experiența pe care invitații o au.

 

N.O.V.: Care este importanța acestui workshop?

D.D.: Nu este simplu să realizezi lucruri de calitate dar cu buget redus, iar Euardo Lucatero are experiență în acest domeniu. Acesta este primul pas esențial pe care îl face orice viitor realizator. Cei care urmează Universitatea de Cinematografie și Film, cei care sunt studenți la Arte, în cazul lor, Departamentul Foto-Video, se confruntă cu acest lucru. Temele de diplomă, temele de examen, primul lor film, pun o adevărată problemă când vine vorba de bani. Pentru că atunci când ne uităm la filme, un minut trece foarte repede, însă pentru a produce un minut de film este nevoie de foarte mulți bani.

 

N.O.V.: Din toate producțile ce vor rula la acest festival, care este filmul dumneavoastră preferat?

D.D.: E greu de spus. Însă aș răspunde Incendies al lui Denis Villeneuve, film pe care de altfel îl și proiectăm de două ori: începem cu el și terminăm cu el, pentru cei care nu au putut să-l vadă la începutul festivalului.

 

N.O.V.: De ce Incendies?

D.D.: Nu aș vrea să spun de ce mi-ar plăcea mai mult acesta pentru că ar trebui să o fac comparându-l cu celelalte din cadrul festivalului.

 

N.O.V.: Din câte știu acest Festival al Filmului Francofon este doar o verigă dintr-o serie de evenimente. Îmi puteți spune care sunt acestea și în ce perioadă vor avea loc?

D.D.: Într-adevăr Festivalul Filmului Francofon este primul din seria de evenimente pe care le organizăm. Urmează Festivalul Filmului de Foarte Scurt-Metraj care va avea loc pe data de 4 mai, în noiembrie are loc Festivalul de Film Documentar DOC EST, iar în decembrie cel al Filmului Francez.

(Vineri, 16.03.2012)

Training foto cu Radu Sigheti

Spirala de aur, numărul de aur, încadrare, regula treimii, Radu Sigheti?! Nu știam nimic despre toate acestea. De multe ori făceam fotografii pe care le consideram reușite, dar mai apoi nu îmi mai plăceau. Marea problemă era că nu știam de ce. Însă după două zile petrecute în compania lui Radu Sigheti, toate acestea nu au mai fost un mister pentru mine. Am aflat ce înseamnă o fotografie reușită, cum se obține acesta, rolul diafragmei și cum se obțin acele zone blurate, etc.
Cu toate că fusesem informată despre faptul că Radu Sigheti nu este una dintre acele persoane căreia “i s-a urcat celebritatea la cap”, nu am crezut până nu am văzut cu ochi mei. A venit la Iași însoțit de “elevul” său, Silviu. Ne-a salutat pe toți ca și cum eram prietenii lui de o viață. “Un început bun” mi-am zis. După o mică introducere în tainele fotografiei, Radu a propus să mergem în Piața Unirii pentru a pune în practică ceea ce învățasem până atunci.

Vlada, Radu, Corina, Radu Sigheti și Silviu Pleșa (de la stânga la dreapta)

Norocul nostru a fost că aceasta a culminat cu un concurs de gătit în aer liber. După multe poze, unele mai reușite, altele nu, ne-am retras către Buena Vista (pentru că foamea începea să bată la poarta stomăcelului nostru). Aici seria discuțiilor legate de fotografie și de experiența lui Radu Sigheti au continuat. Ziua s-a încheiat cu a analiză a fotografiilor noastre și cu vizionarea unor filmulețe legate de experiența unor corespondenți Reuters din diverse țări.

Ziua de duminică adus după ea un început de primăvară foarte frumos, cu mult soare și multe grade în termometru. După clasica întâlnire în sala de la ultimul etaj al corpului R, Radu Sigheti a crezut că e mai bine să ne cotinuăm discuțiile la un suc. Se vedea că soarele îi făcea și lui cu ochiul. Mi s-a părut că acestă a doua zi a trecut și mai repede decât prima. Curând mânuțele noastre au atins diplomele, iar Silviu ne-a spunea “Smile!” . Poza de grup – o amintire pentru toată viața.
Chiar dacă oboseala era din ce în ce mai prezentă, nu ne puteam despărți de marele fotograf. Așa că o mică escapadă într-ul local din Piața Unirii a fost cel mai bun remediu. Ultimele sfaturi parcă au fost cele mai importante.
Dacă mă întreabă cineva ce rol a avut acest training, i-aș spune foarte hotărâtă că mi-a schimbat viața, sau mai bine spus felul de a gândi. Nu cred că facultatea este inutilă, însă am realizat că profesorii omit multe lucruri, dintre care partea practică. Cred că orice student e sătul de teorie. Așa sunt și eu. Sunt o viitoare jurnalistă și vreau să știu ce înseamnă asta cu adevărat!
Aș vrea să-l mai reîntâlnesc pe Radu Sigheti. Nu neapărat pentru în cadrul unui training, ci în viața de zi cu zi. E un om extraordinar, de la care poți învăța foarte multe.

Iată alte câteva fotografii:

Te…

Te vad, te ating, dar dispari
Inchid ochii, te visez si apari

Te caut, te gasesc, te doresc
Ma minti, te mint si te iubesc

Te ascunzi, te gasesc si-mi zambesti
Me vrei, te visez si ma iubesti

Te dezmierd, sa saruti si nu ma lasi sa fug
Ma-nfiori, te adorm si…te sarut
(24.03.2010)

Căutând smaralde într-o minã de amintiri

Premiul I la Simpozionul National “Invatamantul romanesc in context european”, Darmanesti, 20 mai 2010

E deja ora douăsprezece. Închid ochii căci vreau să adorm. Mâine am teză. Încerc să mă liniştesc. Pentru câteva momente am senzaţia că voi adormi, dar nu este aşa. În noaptea aceasta se întâmplă ceva cu mine, cu sufletul meu….
Câinele latră dar lătratul său parcă mă duce cu gândul la sunetul clopoţelului ce anunţa începutul sau sfârşitul orelor la şcoală.
Iar dacă tot nu pot să adorm, o sa încerc să schiţez primele zile de şcoală… Începutul clasei I…cred că una dintre cele mai emoţionante zile din viaţa mea… cu flori pregătite pentru învatatoarea ce urma să o cunosc, pornesc cu încredere spre şcoală. Era ceva nou pentru mine. Dar iat-o…o taânără cu părul lung, castaniu, ce îmi zâmbeşte cald şi mă invită în clasă. Peste tot zăream priviri curioase, dar în acelaşi timp speriate. Urma să am obiceiuri noi…prieteni noi…şi pentru prima dată în viaţă: responsabilităţi.
Dar anii au trecut ca păsările în zbor şi am ajuns în clasa a patra…Un an pe cât de frumos pe atat de trist. Urma să-mi iau la revedere de la prietenii pe care îi cunoşteam parcă de o viaţă. Deşi ştiam că îi voi mai întâlni, mă simţeam abandonată, dar în acelaşi timp parcă mă mustram. Simţeam că aş fi putut face mai mult în toţi aceşti ani şi regretam unele momente pe care le-am petrecut departe de colegi…
Nu peste mult timp, o nouă etapă a vieţii ma cuprins în mrejele ei. Intrasem în clasa a V-a. Acum vedeam totul cu alţi ochii, dintr-o altă perspectivă. De data aceasta toată lumea îmi era bizară. Un nou oraş…oameni noi… Nu cunoşteam pe absolut nimeni, şi mă simţeam abandonată într-un tunel la capătul căruia nu se afla nicio luminiţă. Dar parcă cineva vroia să mă salveze…Ma tras de mână şi mi-a arătat calea: era dirigintele meu. Nu-l cunoscusem până atunci. Era un barbat înalt, care se îmbraca mereu în costum şi in ciuda temperamentului său rece, avea o inimă de aur.
De data aceasta mă aşteptau profesori noi, concepţii noi, un stil nou de predare… Am petrecut clipe fericite, iar dupa patru ani ca de basm, ne-am desparţit cu lacrimi în ochi, căci o alta perioadă a vieţii mă aştepta cu braţele deschise: liceul.
De acum nu mai eram un copil, eram o adolescentă hotărâtă şi pregătită să asimileze cât mai multe cunoştinţe. Totuşi, în ciuda acestui fapt, am rămas la fel de meloncolică, cu aceleaşi vise şi idealuri. Încercam să văd lumea ca una de basm, ca o continuă luptă între bine şi rău. Am început să scriu din ce în ce mai mult. Scriam orice îmi venea în minte: proză sau versuri, nu avea importanţă. Nu conta daca eram vesela ori tristă, îndrăgostită sau rănită, pesimistă sau visătoare, toate aceste sentimente le schiţam în zeci şi zeci de pagini în timpul orelor sau în pauze. Şi acum îmi amintesc cum câte un profesor mă găsea neatentă la ore, cufundată în universul de basm pe care mi-l creasem. Colegii îmi spun că sunt prea visatoare…dar cum să nu visez? A visa şi a iubi sunt cele mai frumoase lucruri din lume. Se spune că „dacă un copil spune că nu exista basme, udeva în lume moare o zână mică”. Aşa şi este. Basmele au existat dintotdeauna şi vor continua să existe. Nu are importanţă dacă eşti copil sau adult.
Cred că orice persoană ar spune că anii de liceu sunt printre cei mai frumosi ani din viaţa. Adolescenţa e încarcată de miracole, de sentimente profunde. Nimic nu se compară cu primele zile de şcoală, când liceenii mai mari te numesc „boboc”…Un cuvânt atât de frumos pe care, parca ai vrea să-l auzi în fiecare an, din dorinţa de a nu părăsi porţile castelului în care ai învatat atât de multe, în care ai luptat alături de bine sau alături de rău, în care ţi-ai facut prieteni pe viata sau în care ai zărit pentru prima data ochii de gheaţa şi surâsul de metal al primei iubiri.
Dar, până şi în basme timpul nu stă în loc, aşa că, nici în lumea reală nu se va întampla aceasta. Timpul va trece iar eu voi părăsi porţile liceului, dar promit că mă voi întoarce…Mă voi întoarce pentru a-mi revedea îngânduraţii profesori…mă voi întoarce pentru a-mi revedea prietenii, pe care cândva i-am numit şi eu: „bobocei”…şi…
Deschid ochii şi realizez că e dimineaţă…din nou am adormit scriind. Dar mă aşteaptă o nouă zi…o nouă poveste…

Printul fara nume

A fost odatã in acestã lume îndepartata un prinţ al cãrui nume nu era ştiut de nimeni. Mama sa fusese rãpitã atunci când acesta se nãscuse, iar in familia lor era lege ca doar mamele sã aleagã un nume pentru copiii lor. Tatãl sau nu a îndrãznit sã încalce acestã lege, iar de atunci toţi îl strigau Fãrã Nume.
Au trecut mulţi ani şi mulţi viteji au încercat sã dea de urma împãrãtesei rãpite, dar niciunul nu a reuşit. Totuşi, într-o bunã zi, iatã cã soseşte la curtea împaratiei o batrana ce abea mai putea sa mearga. Acesta incepu sa strige din toate puterile sale:
- Vreau sa vorbesc cu Maria Sa, printul Fara Nume! Eu ii pot spune
cum si unde o poate gasi pe mama sa!
Auzind acestea tanarul incepu sa rada in hohote, si puse sa fie izgonita de la portile palatului sau. Femeia nu reveni decat dupa exact un an. Dar din nefericire printul nu o lua in seama nici de acesta data. Si astfel, in fiecare an, timp de zece ani, femeia fu izgonita de la portile imparatiei.
Printul imbatranea intr-un an cat altii in trei, de parca ar fi fost blestemat si era pe zi ce trece tot mai trist. Sotie nu avea, caci de fiecare data cand aducea la imparatia sa cate o fetiscana aceasta ori fugea, ori disparea fara ca nimeni sa stie de ce.
In al unsprezecelea an batrana veni din nou. Ostasii erau deja obisnuiti cu ea si stiau ca trebuie sa o alunge si de acesta data. Doar ca, facanduli-se mila de ea o mai retinura putin pentru a-i da ceva de mancare. Printul observa ca ceva ciudat se intampla. Porunci sa i se aduca imediat calul si ajunse cat ai clipi la poarta imparatiei. Acolo ramase uimit cand vazu ca batrana inca nu plecase, ba mai mult, manca regeste.
- Ce se intampla aici? intreaba el furios.
- Printe te rog iarta-ne dar ni s-a facut mila de acesta biata batrana si am zis sa-i dam si ei putina mancare, ca noi avem destula.
- Tu sa taci! O sa pun imediat sa fii omorat.
- Printe, te rog fie-ti mila de acest biet om. El nu a gresit cu nimic. Tu esti cel care greseste pentru ca nu-mi dai voie sa-ti vorbesc. Stiu cum si unde o poti gasi pe mama ta. Primeste-ma in imparatia ta si iti voi spune totul.
- Spune tot acum sau iti voi taia capul.
- Daca ma omori o sa fii nefericit pana ce nu o sa mai ai zile. Sau nu observi ca pe zi ce trece esti din ce in ce mai batran? Tu imbatranesti intr-un an cat altii in trei, si asta datorita vrajii ce am aruncat-o asupra ta din primul an cand m-ai aruncat de la portile imparatiei tale.
- Aha, deci daca te omor, vraja se va rupe…
- Nu. O sa fie si mai rau. Lasa-ma sa stau macar sapte zile la tine in imparatie si o sa-ti explic totul.
- Stapane noi zicem sa o primesti. Oricum stim toti prea bine ca nicio femeie nu a rezistat mai mult de trei zile in palat! spuse unul din ostasi.
- Bine, asa sa fie! Si asa m-am saturat sa stau singur mereu.
Trecu o zi, trecura doua…si parca tanarul nostru era mai vesel ca inainte. Totusi, acesta nu afla inca nimic despre mama sa de la batrana.
Si iata ca trecura cinci zile si nu mica ii fu mirarea cand isi dadu seama ca acea batrana nu era ca celelalte femei. Dar acesta nu era totul, el era pe zi ce trece mai tanar. Pesemne ca batrana rupsese vraja ce o aruncase asupra lui. Dar zilele treceau ca fulgerul, iar batrana ii spuse printului:
- Acesta este a saptea zi de cand sunt la imparatia ta si trebuie sa plec.
- Dar de ce?! Mai ramai! De mult nu am mai avut pe cineva cu care sa rad atat de mult.
- Nu mai pot ramane. Ti-am promis ca stau doar sapte zile, iar azi trebuie sa plec.
- Dar cum ramane cu mama mea? In niciuna din zile nu mi-ai spus nimic de ea.
- Mama ta se numeste Irina. Ea a fost rapita cund te-a nascut deoarece fugise din castelul Imparatului Negru, refuzand sa se casatoreasca cu el. Iar dupa ce te-ai nascut tu, el a trimis sa fie rapita. Asa face cu fiecare fata pe care o aduci in imparatie.
- Da, dar tu ai stat aici mai mult timp si nu ai patit nimic.
- Asta asa este. Eu am fost a sasea sotie a Imparatului Negru din cele zece pe care le-a avut, si am descoperit o vraja ce il tine departe de mine. Dar pe zi ce trece e din ce in ce mai puternic, si nu ma mai pot ascunde prea mult. Iar daca imi arat adevarata fata ma va gasi si mai usor.
- Atunci, te rog, spune-mi si mie vraja pentru a o putea tine langa mine pe cea care imi va fi aleasa.
- Bine printe. Dar sa stii ca nu poti aduce la imparatie decat o singura tanara, adevarata ta aleasa, si anume printese Mara.
- Dar de ce ea? Si unde o pot gasi?
- Ea este o fata extrem de frumoasa, dar din nefericire este una din fetele Imparatului Negru. Doar daca vei reusi sa o aduci la tine la imparatie si vei reusi sa-l infrangi pe Imparatul Negru, atunci mama ta se va putea intoarce la tine, iar tu ve-i avea un nume si o sotie credinciasa. Uite acesta este portiunea magica pe care eu o folosesc pentru a nu fi gasita de Imparatul Negru. In fiecare seara sa pui o picatura in paharul de apa pe care pintesa il va bea.
-Si unde o gasesc?
-Ea sta la castelul tatalui sau, peste sapte mari si sapte ceruri, incuiata intr-o camera cu sapte lacate, pentru ca rautatea ei nu are asemanare. In fiecare seara cere cate un tanar pentru a-l necaji si pentru a-i face vraji. Ea este cel care ti-a blestemat castelul, si astfel nicio fata nu sta mai mult de sapte zile in el. Tot ce trebuie sa faci este sa ajungi la imparatia tatalui ei si sa te dai drept unul din tinerii care vin la printesa in fiecare seara. De acolo totul depinde numai de tine. Si iti dau un ultim sfat: nu spune nimanui cine esti cu adevarat, doar printesei Mara.
- Multumesc mult pentru invataturile ce mi le-ai dat.
- Mergi cu bine tinete…acum a sosit vremea sa plec si eu.
- Stai…in toate aceste zile nu mi-ai spus cum te numesti…
- Numele meu este… Irina; si disparu ca prin minume.
- Irina?!…
In cateva zile totul era gata, iar prinrtul era pregatit de plecare.
Calatori trei ani fara a avea vreo speranta ca va gasi candva palatul Imparatului Negru. Avea mereu aceeasi ideea in minte: de ce batrana i-a spus abea inainte de a parasi palatul ca numele sau este Irina? Si care era adevarata ei fata? Dar o singura intrebare il framanta cel mai tare: nu era chiar ea mama lui?! Si cred ca acesta intrebare ti-o pui si tu draga cititorule, dar hai mai bine sa vedem ce a mai facut printul nostru.
Cand credea ca nu mai exista speranta iata ca eroul nostru ajunge, fara sa realizeze, intr-ul loc intrunecat, unde abea vedeai pe unde paseai. Soare nu¬ exista, iar peste tot erau numai nori negri si multa, foarte multa ceata. Numai cei curajosi puteau calca intr-un astfel de tinut, si se vede ca tanarul nostru era foarte curajos. Ajuns la portile imparatii, batu cu putere. Dinauntru cainii incepura sa latre atat de tare de zicai ca vroiau sa-l sfasie. O voce de batran se auzi incet:
- Cine esti si ce vrei?
- Numele meu nu are importanta. Am venit aici sa o vad pe printesa Mara, impreuna cu ceilalti tineri de langa mine.
Am uitat sa mentionez faptul ca printul nu era singurul care astepta la poarta imparatiei.
- Nu te pot lasa sa intri daca nu imi spui numele. Va trebui sa vorbesc cu printesa mai intai.Asa ca trebuie sa astepti pana diseara cand se va intoarce de la vanatoare.
Ceilalti tineri intrara, numai printul ramase singur. Astepta zile in sir, pentru ca in acel taram o ora era cat o zi. Dar intr-un final, din departare incepu sa se zareasca cinci oameni calare pe cinci cai negri, carand ceva dupa ei. Era printesa impreuna cu slujitorii ei sa vanatul.
- Printesa, printesa…!striga baiatul
- Ce vrei tinere? Intreaba ea, in timp ce-si descoperea fata.
Intr-adevar era foarte frumoasa. Avea parul negru precum carbunele, iar ochii ii erau la fel. Printul se indragosti imediat de ea. Nu mai vazuse niciodata o fata atat de frumoasa.
- Am venit cu mai multi tineri, dar eu nu am fost primit in imparatie pentru ca nu le-am spus numele meu.
- Si de ce iti ascunzi numele?
- Dar nu-l ascund. Eu nu am un nume…
In tot acest timp fata nici nu se uita la el, dar cum auzi ca tanarul nu are nume il privi imediat si realiza ca-l are in fata pe printul Fara Nume. De mult vroia sa-l vada in carne si oase pe singurul tanar caruia nu i-ar putea face rau vreodata.
- Vai tinere, imi pare nespus de rau ca s-a intamplat una ca asta. Hai te rog nu mai sta in fig, intra, intra…
Printul si slujitorii se mirara de amabilitatea fetei, dar crezura ca e doar un joc de-al ei. In fiecare seara fata refuza sa-l primeasca pe tanar in camera ei. Totusi se plimbau mereu, iar tanarul ajunsese sa cunoasca fiecare colt al imparatiei. Intr-o zi printul ii spuse:
- De ce nu ma inviti si pe mine in camera ta, cum faci cu ceilalti tineri care vin la tine?
- Pentru ca eu sunt o persoana rea si te voi face sa suferi! Ii spuse fata cu durere in glas.
Niciodata nu o vazuse atat de trista si de sincera.
- Dar tu nu esti o persoana rea. Daca ai fi fost, as fi suferit pana acum foarte mult, asa cum sufera ceilalti tineri.
Intr-adevar trecuse o luna de cand tanarul ajunsese la Imparatul Negru. Iar cum stim ca o ora in acest taram inseamna o zi in taramul printului, va inchipuiti cat de mult a lipsit tanarul de la palatul sau. Toti il credeau mort. Si astfel zilele treceau intr-una, iar fata refuza sa-l primeasca pe print in camera ei. Intr-o zi, tanatul isi lua inima in dinti si-i spuse:
- Daca eu nu pot veni la tine, atunci hai sa fugim amandoi la palatul meu!
- Dar asta nu e cu putinta. Tatal meu nu ar fi niciodata de acord cu acesta.
- Impreuna v-om reusi sa-l infruntam. Dar mai am doua intrebari: de ce toata lumea spune ca esti o persoana foarte rea si de ce fiecare fata ce venea la imparatia mea nu statea mai mult de trei zile?
- Toti spun ca sunt rea pentru ca dintotdeauna am facut rau persoanelor de langa mine. Niciodata nu am iubit pe nimeni…Nici macar pe tatal meu. Iar fetele ce dispareau de la palatul tau…nu suportam sa le vad in preajma ta. Nu stiu de ce si nici acum nu-mi pot explica. Iti cunosc povestea si iti stiu numele pe care mama ta vroia sa ti-l dea, dar daca ti-l spun nu o sa ma mai vezi niciodata. Am facut un juramant si nu pot fi prima care iti spune pe nume.
- Hai sa mergem!
- Dar tatal meu nu-ti va cruta viata cand ne va gasi.
- Stiu, dar voi lupta cu el si ve-i vedea ca-l voi infrange.
Mara si printul Fara Nume plecara cat de repede putura de pe taramul Imparatului Negru. Cand ajunsera la palatul printului toti ramasera uimiti deoarece il crezura mort. Lipsise prea mult si in viziunea lor nu avea cum sa mai traiasca.
- Printe, ce bine ca te-ai intors! Strigara toti in cor.
- Dar cine este acesta frumoasa domnita? Indrazni un ostas sa intrebe.
- Acesta este printesa Mara, viitoarea mea sotie. Dar spuneti-mi batrana Irina a mai venit pe la imparatia mea?
- Da stapane, de foarte multe ori, iar de fiecare data pleca plangand cand ii spuneam ca nu te-ai intors.
Dar nici bine nu termina aceea ce avea de spus ca batrana aparu ca prin minune, de parca cineva ar fi chemat-o din timp.
- Remus fiule, ce bine ca te-ai intors! Spuse batrana in timp ce il imbratisa pe print.
- Remus?!
- Da, acesta este numele tau. Dar acum imi pare rau ca l-am rostit pentru ca Imparatul Negru cu siguranta s-a maniat foarte tare.
- Dar de ce nu mi-ai spus de prima data ca tu esti mama mea si care este numele meu adevarat?
- Pentru ca tu nu te-ai mai fi dus in cautarea aceste tinere si frumoase domnite care te-a insotit pana aici, iar Imparatul Negru te-ar fi omorat imediat.
In tot acest timp din ce in ce mai multi nori negri aparura pe cer si o furtuna se starni din senin.
- Acesta este Imparatul Negru si este foarte furios! Repede fiule, ascunde-te cat mai ai timp!
- Nu mama, nu vreau sa ma ascund. O sa lupt cu el pana cand il voi infrange. Nu ma pot ascunde o vesnicie.
O voce sobla se auzi si un nou negru lua forma unei bestii ce nu o puteai asemana cu nimic.
- Aici imi erai. Ai fugit cu fata mea, iar asta nu o sa ti-o iert niciodata!
- Printesa Mara va fi sotia mea, iar eu o sa lupt cu tine pana cand te voi infrange pentru ca prea mult rau mi-iai facut mie si mamei mele.
- Ha, indraznesti sa te lupti cu mine, pui de om? Dar se vede ca esti foarte curajos. La fel ca tatal tau. Ce pacat ca nici el nu ma putut infrange.
- Nu-mi pasa ca esti Imparatul Negru. Dar de azi inainte toti vor sti ca nu au de cine sa se mai teama.
Ceea ce nu stia Imparatul Negru era ca printul Remus era foarte cutajos, iar aces curaj il facea sa fie si foarte puternic.
Se porni o lupta crancena, care parca nu se mai termina. Dar intr-o buna zi trece pe acolo vestitul Imparat Rosu.
- Dar ce se intampla aici? Intreba el curios.
- De trei ani Imparatul Nagru si printul Remus, fiul meu, se lupta neincetat.
- A, da…am auzit de celebra lor lupta.
- Imparate Rosu da-mi o mana de ajutor si ti le dau pe imparateasa Irina si pe printesa Mara drept rasplata pentru bunavointa ta! se ruga Imparatul Negru.
- Hmmm, imparateasa Irina ar putea deveni sotia mea, printesa Mara ar putea deveni sotia fiului meu cel mic…dar ceilalti sase fii?!
-Imparate Rosu, fie-ti mila de printul Remus. Ajuta-l si drept rasplata ve-i primi imparatia Imparatului Negru impreuna cu celelalte doua neveste ale lui si alte domnite ce sunt tinute prizoniere acolo.
Imparatu Rosu il sari in ajutor printului Remus, iar amandoi reusira sa-l infranga pe Imparatul Negru. Imparateasa Irina isi arata atunci adevarata fata. La palat se dadu o nunta ce tinu sapte zile si sapte nopti. Am fost si eu acolo si inca ii mai multumesc printului Remus ca ma eliberat din palatul Imparatului Negru, unde am stat prizoniera timp de doi ani.
Iar acum, dupa ce am incheiat povestea, trebuie sa va mai spun ca Remus si Mara traiesc fericiti in taramul lor de basm, impreuna cu cele trei fiice ale lor.

Un pas

Nori, multi nori…nori negri şi înspãimântãtori. Vei sã mergi mai departe dar nu poţi.
“De ce? Ce te opreste?”.
“Poate o lume prea crudã”, rãspunde o voce înceatã…o voce care te linişteşte. Cu toate cã ai aflat rãspunsul tot nu poţi trece mai departe. Doar câţiva paşi şi norii dispar, cerul îşi recapãtã culoarea albastrã, de parcã s-ar contopi cu marea, pãsãri de toate culorile se amestecã printre florile parfumate, copiii se joacã, toţi râd, toţi sunt fericiţi, şi parcã toatã lumea cântã aceeaşi melodie ritmatã ce te binedispune…dar…
“Dar ce?, întreabã vocea atât de încet, de parcã nu ar vrea sa fie auzitã de nimeni altcineva.
Dar cum sã treci mai departe când sunt atatea lucruri ce te trag înapoi…Un pas înainte şi zece înapoi…Nu este de ajuns sã câstigi ceva, dacã pierzi altceva… De ce atâta nedreptate? De ce pentru o secundã de fericire trebuie sã plãteşti atât de scump? De ce nu putem fi toţi fericiţi? De ce nu putem pãşi toţi în acel tãrâm ca rupt din basm, cu cer senin, cu flori parfumate, cu oameni fericiţi?!
Orice am face acel loc rãmâne doar în basme, unde chiar dacã apar conflicte, binele învinge întotdeauna.
Am realizat cã, pe zi ce trece e din ce în ce mai rãu….Pânã şi pelinul e mai dulce decât lumea…Totuşi… “Totuşi ce?!” se aude din nou vocea; de acestã datã mai curioasã.
Totuşi, în fiecare stã sãdit un grãunte de sperantã, un graunte ce aşteaptã sã încolţeascã…dar pãcat cã nu are suficientã apã şi destulã voinţã din partea noastrã…
Dar o sã încerc sã îndrept lucrurile, o sã încerc sã fiu mai bunã cu ceilalţi…şi poate cã într-o zi, din acestã sãmântã va ieşi o floare, o floare ce îi va convinge şi pe ceilalţi cã lumea se poate schimba, cã putem fi mai buni. De ce sã îi urâm pe ceilalţi când îi putem iubi? De ce sã fim duşmani când putem fi prienteni? De ce sã criticãm când putem asculta?
Doar un pas şi mâine poţi fi altcineva…Nu lãsa timpul sã treacã ci fii tu cel care trece prin timp, lãsând petale de flori în urma ta…Şi poate cã într-o zi acel tãrâm de basm îţi va deschide porţile…
Doar sperante…

Daca pe Dumnezeu nu il vezi asta nu inseamna ca nu exista!

Am descoperit aceasta povestioara intr-o zi pe Netlog. E foarte interesanta si foarte frumoasa! Sper sa va placa! Repet NU IMI APARTINE!

Daca pe Dumnezeu nu il vezi…crezi ca El nu exista…?
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…
Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul.
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta.
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da.
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.
- Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa o ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea.
Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa?
El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai… da, spune studentul.
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare: “Nu”
- De unde vine Satana?
Studentul ezita: “De la Dumnezeu”
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da.
- Deci cine a creat raul? a continuat profesorul.
Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da.
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat?
Nici un raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
- Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Dumnezeu, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu?
- Nu, dle, nu l-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Dumnezeul tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Dumnezeul tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, dupa care, pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da.
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 273.15 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe.
Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de-458 de grade.
Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material, sa aiba sau sa transmita energie.
Zero absolut (-273.15 C) inseamna doar, absenta totala a caldurii!
Vedeti, d-le profesor, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii.
Nu putem masura frigul. Nu avem unitati de masura pentru frig. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le profesor, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, d-le profesor.
Intunericul nu este “ceva”; este absenta a “ceva”. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta, atunci nu exista nimic, iar acest nimic il numim intuneric.
Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie mai intunecat sau mai putin intunecat, l-am masura cu unitati de masura, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Se pare ca acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Dle profesor vreau sa spun ca premisele dv. filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresita ? Poti explica in ce fel ?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.
Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. D-le, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand.
Folosim electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, d-le profesor?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Atunci, ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineaori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
- E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care “a auzit” creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice stabilite si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, d-le – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dv., d-le profesor ?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila.
In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…
- Deci acceptati ca exista credinta si de fapt credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.
Acum, d-le, exista raul?
Acum, mai nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, d-le, sau cel putin nu exista ca lucru in sine. Raul e pur si simplu absenta lui
Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat, fara a mai scoate un cuvant…
Studentul se numea… Albert Einstein.

( Albert Einstein a scris cartea intitulata “Dumnezeu vs. stiinta” in 1921 )